Ce credeți că s-a petrecut în continuare cu pescarul nostru? Credeți că a plecat pe mare departe de răutatea celor din satul de la malul mării?

După nenumărate dezamăgiri și vorbe urâte, care îl făceau să nu își mai regăsească locul în comunitatea în care trăia, pescarul și-a luat năvoadele și a plecat pe mare, departe de cei care îi creau emoții negative și critici la care nu se aștepta, el dându-și mereu toată forța lui vitală, toate resursele și cunoașterea pentru a crea culoare și zile pline de lumină și fericire, la mal de mare.

           Și-a pus în barcă tot ceea ce credea că îl va ajuta în călătoria lui și a plecat pe mare, departe de răutatea sătenilor, departe de dorințele lor egoiste, căutând să se apropie de ceea ce îi aducea împlinire și zâmbet pe chip și în simțire.

           Pescarul a plecat într-o dimineață devreme și a vrut să prindă răsăritul soarelui din mare, momentul care îl încărca cu întreaga energie a pământului, când valuri de culoare și văpăi de soare și căldură îi erau de ajuns pentru a nu simți nevoia de a fi în mijlocul oamenilor.

În mijlocul mării, în fața răsăritului, pescarul renăștea, simțind lumina cum îi pătrundea în tot corpul, reconectându-se la energia pământului; odată cu renașterea soarelui din mare se conecta iar la culorile vieții.

          -Nu trebuie să îmi fie iarăși greu pentru că nu pot mulțumi pe toată lumea, pe toți cei din satul de la malul mării. Voi trăi și pentru mine și mă voi conecta la energia mamei Pământ, la energia mării și a soarelui, a căldurii și culorilor și mă voi încărca cu culoare. Degeaba am încercat mereu să îi mulțumesc pe cei din satul de la malul mării, pentru că ei se gândesc doar să primească, fără să îi intereseze că eu îmi consumam energia.

          -Călătoria aceasta pe mare o fac pentru mine, să mă reconectez la energia pământului, a soarelui și a mării și să pot să renasc din nou din culorile lumii. Chiar dacă vi se pare un gest egoist, o să fac acest lucru pentru mine pentru a putea să îmi redobândesc sănătatea și să fiu din nou pescarul care aduce culoare în satul de la malul mării. Va fi refugiul meu pentru a putea să-mi recapăt iarăși puterea mea de a prinde curcubeie și culori pentru a mă reconecta la energia pământului.

          – Nu voi părea oare egoist? Nu voi părea oare fără valoare? Voi aștepta răsăritul în largul mării și răspunsul la întrebările mele și …culoare. Voi aștepta să treacă furtunile și voi pescui curcubeie  pentru mine, așa mă voi reconecta cu întreaga ființă la polul de energie universală și voi așterne culoarea energiei curcubeielor pe harpa vieții mele. Nu am să consider acest lucru un gest egoist, ci voi fi reconectat la elevarea universală, iar bunătatea umană o voi folosi odată ce voi prinde puteri pentru a aduce din nou curcubeie și culori pentru cei de la malul mării.

          Așa și în viață: când vă simțiți fără energie, luați-vă o pauză, reconectați-vă cu natura pentru a putea să mergeți mai departe și pentru a fi călăuzitori pe Calea Cunoașterii Umane.

Alina Ramona Ene – poveste publicată în numărul 49/ 16 august 2021 Revista Viața Integrativă

Sursă imagine – Pinterest