Din toate părțile aud în ultimul timp că atunci când crești din punct de vedere personal, spiritual, în conștiință și vibrație, începi să nu mai rezonezi sau mai bine spus să nu te mai potrivești cu cei care nu sunt „la fel de evoluați” și cu care te potriveai până atunci (în baza legii universale a rezonanței).

Pot spune că așa este! Și eu trec printr-o astfel de experiență în acest moment al vieții mele, în acest plan tridimensional. Și eu am acest sentiment: că nu mai am „punți” de discuție cu anumite persoane, că nu mai mă mai simt atrasă în a socializa cu altele, sau în a-mi petrece timpul în preajma unora.

          Într-adevăr, când începi să te observi, când experimentezi și înveți lucruri noi, când primești în conștiința ta un alt set de valori, principii, energii, ți se schimbă percepția asupra ființei tale, asupra lumii în care trăiești și, automat, asupra tuturor celor din jurul tău. 

          Te deschizi spre propria-ți evoluție și tinzi spre o versiune a ta mult îmbunătățită. Primul instinct este acela de a te retrage în contemplare, dorești să nu îți fie tulburată această stare minunată de zen, de beatitudine și descoperire de sine! De aici și așa-zisele conflicte interioare între ceea ce este în exterior și ceea ce tocmai se recreează nou, înăuntrul ființei tale.

Iată cum apar acele distanțări între semeni, între prieteni sau chiar persoane dragi! Și totuși este bine așa cum este, așa cum se desfășoară lucrurile în mod firesc, fiecare cu viteza sa de evoluție personală, unică!

          Însă, cel mai important este, în toată această conștientizare, modul cum reacționezi și acționezi de acum înainte față de persoanele cu care nu mai ești pe „aceeași lungime de undă”.

Din perspectiva mea, ideal ar fi să nu te îndepărtezi și astfel să creezi mai multă separare, ci să îi accepți exact așa cum sunt și să le respecți ritmul propriu de dezvoltare și creștere, alegerile și propriul arbitru, mai ales dacă îți sunt persoane din imediata apropiere, pe care nu le poți evita. Acest mod de a accepta lucrurile este o dovadă de iubire totală, la fel cum și creatorul ne respectă acest drept de a alege, de a nu interfera în treburile și grădina creației sale. 

          Acesta ar fi un fel de a îmbrățișa unicitatea fiecărui individ în parte și de a nu crea disensiuni între oameni. Ar fi minunat să nu ne mai dăm rotunzi și spirituali unii în fața celorlalți, ci să ne îmbrățișăm și să ne acceptăm aspectele diferite ale fiecăruia dintre noi! Și cât de minunat este faptul că suntem diferiți și împreună înfrumusețăm creația cu diversitatea de forme și culori, irepetabile!

Folosindu-ne de o astfel de perspectivă putem învăța unii de la alții, ne putem fi oglinzi și ne putem arăta unde mai avem de lucrat cu noi înșine, unde mai avem de îmbunătățit la propria ființă.

          Gândiți-vă puțin la un exemplu de conștiință înaltă, binecunoscut de noi toți: Iisus! Ce s-ar fi întâmplat dacă Iisus ar fi venit pe pământ doar să se plimbe printre oamenii dragi lui, să se simtă minunat, să stea într-o continuă stare de meditație, să nu aibă parte de niciun conflict și să trăiască cu apă plată în vârf de munte?

          Am mai fi învățat noi lecția iubirii supreme, desăvârșite, dincolo de orice durere fizică? Am fi avut noi astăzi, după două mii de ani, acest exemplu de jertfă și de punerea ființei în serviciul umanității, al vieții și al creației însăși? V-ați întrebat vreodată cum ar fi fost ca acest maestru să-și fi ales oamenii care să-l urmeze, cum ar fi fost să îi respingă sau să facă diferențe între discipolii săi? Amintiți-vă că atunci când era lovit cu pietre, sau când era chinuit (după cum este relatat în scriptură) el se ruga Tatălui să fim iertați… 

          Știu că veți spune în sinea voastră că acesta este un exemplu pe care noi nu îl putem atinge, dar vă spun că vă înșelați! Chiar el ne-a învățat că putem înfăptui lucruri mult mai mărețe de atât! Fiți deschiși la potențialurile latente, care sunt deja în voi, dar care așteaptă doar conștientizarea lor, trezirea lor!

          Vă îndemn, dragii mei, să vă iubiți, să vă acceptați și să vă sprijiniți cu blândețe și înțelegere semenii, frații care încă nu s-au conștientizat pe ei înșiși și care nu și-au asumat încă rolul de creatori conștienți ai vieții și ai propriei realități!

          Priviți-i ca pe niște dumnezei în devenire și lăsați-i să crească în ritmul propriu! Iar atunci când vă cer ajutorul, fiți prezenți „la datorie” pentru ei, precum au fost și alții pentru voi! Doar astfel vă veți îndeplini unul dintre scopurile prezenței voastre aici, pe pământ: acela de a fi în serviciul celorlalți, întru creștere, evoluție, iubire și susținere reciprocă! O mână spală pe alta, nu uitați! Îndeplinind toate acestea, puneți umărul la propria voastră evoluție pentru că noi toți suntem un întreg și, astfel, putem face o diferență în această lume!

Mai jos vă dedic tuturor această poezie, inspirată în prima zi a acestui an!

Lumină din Lumină

Lumină din lumină, din Dumnezeul cel adevărat,

Culori și gânduri și simțire am acumulat

Și din adâncurile Spiritului meu

Eu am ales să dăruiesc din ce SUNT eu!

Vă dăruiesc prezență, vă dăruiesc iubire,

Vă dăruiesc cântări și stropi de fericire,

Vă pregătesc azi calea cu flori de trandafir

Ca să vă fie lină, când zorile revin!

Vă dăruiesc iertare, vă dăruiesc răbdare,

Vă dăruiesc din sufletu-mi preaplin de soare,

Și mă înclin în fața voastră, dragii mei,

Căci eu vă recunosc ca fiind Dumnezei!

Roxana Cotigă  – Porția de poezie

https://www.facebook.com/pg/portiadepoezie/about/